Instanța obligă autoritățile să plătească 2.500 de euro pentru o bovină ucisă de urs
Tribunalul Vrancea a admis cererea unui crescător de bovine din zona montană a județului și a anulat decizia prin care i se refuzase acordarea despăgubirilor pentru o vacă ucisă de urs. Instanța a obligat instituția responsabilă să plătească fermierului suma de 2.500 de euro, echivalent în lei la data plății.
Atacul a avut loc în cursul verii anului trecut, când proprietarul, care deținea 80 de bovine, a observat că unul dintre animale dispăruse. Cadavrul a fost găsit la scurt timp în stare de putrefacție, prezentând mutilări și urme evidente de prădare.
Deși a sesizat autoritățile, cererea sa de despăgubire a fost respinsă pe motiv că nu s-a putut stabili cu exactitate că bovina murise în urma atacului unui urs. Comisia de evaluare a invocat „lipsa stabilirii speciei autoare” și a concluzionat că nu au fost identificate elemente care să susțină că moartea animalului a fost cauzată de un animal sălbatic.
În acțiunea depusă în instanță, crescătorul a susținut că motivul respingerii este contrazis de constatările din teren, respectiv urmele unui singur prădător, excrementele acestuia, statura animalului omorât și leziunile produse, precum și de raportul de evaluare care detaliază urmele specifice atacului de urs.
Reclamantul a mai arătat că prezența ursului brun în zona montană a județului Vrancea este de notorietate publică, că numeroase atacuri similare asupra efectivelor de bovine, ovine și cabaline au fost raportate de-a lungul timpului, cu o frecvență tot mai mare în ultimii ani, și că aceste situații sunt confirmate atât de statistici oficiale, cât și de rapoartele gestionarilor fondurilor de vânătoare.
În apărarea sa, instituția care trebuia să acorde despăgubirile a explicat că nu s-a putut determina cu certitudine cauza morții animalului domestic. Reprezentanții acesteia au precizat că, la momentul întrunirii comisiei, declarațiile verbale ale părților implicate ar fi putut indica și alte ipoteze, iar membrii comisiei au votat în unanimitate că nu au fost identificate elemente care să susțină că moartea animalului a fost cauzată de un atac al animalelor sălbatice.
Instanța a reținut însă că este de notorietate prezența urșilor în zonă și producerea de atacuri asupra animalelor domestice și a constatat că nu s-a probat și nici invocat faptul că decesul animalului ar fi survenit în alte condiții. Soluția a fost în favoarea crescătorului de animale, hotărârea putând fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
