Festivalul literar de la Gălăciuc: de la „moartea autorului” la spectrul algoritmilor
Între 25 și 27 septembrie 2026, Tabăra Gălăciuc a găzduit cea de-a doua ediție a Festivalului Literar „Cincinat Pavelescu”, desfășurată într-o toamnă vrânceană timpurie, cu temperaturi de 10-12 grade și o pădure aspră înconjurătoare. Evenimentul, inițiat în 2016 de scriitorul Gheorghe Neagu și readus la viață de Gazeta Culturală prin efortul scriitorului Adrian Matei, a reunit scriitori și critici literari din peste zece județe, inclusiv de peste Prut.
Tema centrală a fost o interogație critică radicală formulată în siajul eseului din 1967 al lui Roland Barthes, „Moartea autorului”. Dezbaterile au explorat întrebări precum: mai garantează autorul sensul operei sau a devenit un simplu accident biografic? Ce rămâne din text când creatorul tace? A cucerit cititorul modern o libertate suverană sau a naufragiat într-o lume a simulacrelor și a mașinilor generative? Timp de două zile, aceste falii teoretice au fost disecate și confruntate polemic.
Deschiderea a aparținut președintelui Filialei Bacău a USR, Dumitru Brăneanu, care a evocat spiritul caustic al lui Cincinat Pavelescu citind din epigramele sale. Memoria culturală vrânceană a fost readusă în prim-plan de Ion Apostu, care l-a evocat pe Ștefan Lechea, și de Culiță-Ioan Ușurelu, care l-a readus în discuție pe Dumitru Pricop. Nina-Elena Plopeanu a vorbit despre ipostaza lui Cincinat Pavelescu la Paris, iar Petrache Plopeanu a analizat fațetele operei sub spectrul temei festivalului. Alexandru Dumitru a evocat taberele de creație citind un „rebusem” bacovian, Gheorghe Mocanu a teoretizat „mutarea autorului în cititor”, iar Viorel Vițelaru a reașezat dialogul în matca metafizică a primatului Cuvântului. Prima sesiune s-a încheiat cu lecturi lirice susținute de Silvia Gabriela Miler și Toader Răduță.
Prezența Editurii Eikon, cu un stand de filosofie și estetică, a marcat trecerea spre miezul academic al dezbaterilor. După aforismele citite de Petru Botezatu, sala a trăit un moment de profundă tensiune: eminescologul Ștefan Munteanu, la ceasul aniversar al celor 75 de ani, și-a prezentat cercetarea eminesciană apărută la Eikon și a refuzat cu lacrimi în ochi „amputarea” autorului din trupul operei, susținând că scriitorul nu este un accident pasager, ci o constantă a istoriei. În contrapondere, universitarul Mihai Botez a cartografiat comparatist drumul măștilor autorului de la Horațiu („Non omnis moriar”) la Baudelaire și structuralismul lui Roland Barthes, raliindu-se în final tezei lui Eugen Simion despre inevitabila „întoarcere a autorului”. Constantin Isache a privit călătorul prin grila lui Joseph Campbell, ca pe o conștiință reformată de experiența lumii înainte de a se așeza în pagină.
Nucleul polemic a fost atins odată cu intervenția organizatorului Adrian Matei, care a mutat discuția spre inteligența artificială: dacă Barthes decreta o moarte simbolică, algoritmii provoacă o criză reală a producerii textului, forțând cititorul să reînceapă căutarea conștiinței umane. Scriitorul Ion Fercu a demonstrat că marile opere refuză epuizarea, chemându-i în dialog pe Nietzsche, Eco și Gadamer: când autorul tace, nu se așterne vidul, ci începe lectura. Criticul Petre Isachi a pledat pentru ontologia negației și vanitatea nobilă a creației, completat de dr. Ecaterina Petrescu Botoncea, pentru care autorul rămâne combustibilul din subtext, la fel cum trupul stă mereu sub piele.
A urmat comunicarea semnată Marius Manta, „Paricidul estetic: de la moartea autorului la amurgul autorității în cultură”, care a transferat miza în planul psihanalizei freudiene („Totem și tabu”) și lacaniene. Uciderea Tatălui-Autor din text nu a adus un Cititor-Rege, ci un naufragiat într-un ocean de simulacre, dominat astăzi de algoritmi, zgomot mediatic și tranzacție rapidă. Miza prezentului rămâne reconstruirea unei autorități a discernământului și a dialogului etic, sub privirea unui Adevăr mai înalt.
Dincolo de amfiteatru, activitățile s-au mutat spre un foc de tabără, cu chitara răsunând în noapte, alături de epigrame și o caldă respirație poetică feminină: tânăra Norina Ionescu și poeta basarabeană Geta Lipovanciuc, a cărei glosă („Să mor puțin, ca orice viu, / Și-nvăț să cresc, ca floarea rară…”) a rezonat cu tema reuniunii. După dezbaterile libere de duminică de la Café Littéraire, concluzia a fost lăsată în seama inteligenței ludice a Silviei Gabriela Miler, care a pus în scenă măștile unui tribunal plin de duh: „Moartea: Ascuțindu-și coasa, moartea / Dă cu banul, sfidător: / Fie că ești autor, fie că ești cititor, / Protejată e doar… Cartea! // Autorul: La festival, nedumerit, / Se întreabă autorul: / «Chiar cititorul a murit? / Hei, trăiască Cititorul!» Cititorul: Doar despre moarte mi-a vorbit / Azi, Autorul renumit / De mă întreb, ca cititor: / Îl onorez pe autor, / Dacă acum chiar și eu mor?!”
Organizatorii au anunțat că cea de-a treia ediție a festivalului este așteptată cu nerăbdare.
